Hipermetropie versus miopie: diferente, cauze si tratamente

Ce sunt hipermetropia si miopia?

Ce este miopia?

Miopia este un viciu de refractie al ochiului (alaturi de hipermetropie si astigmatism) care se manifesta prin dificultati in distingerea obiectelor situate la distanta, in timp ce obiectele situate in apropiere sunt vazute clar.

Simptomele miopiei

Simptomul principal al miopiei il constituie aparitia unor dificultati in vederea la distanta. Pacientii constata la un moment dat ca nu mai pot vedea clar imagini situate la departare si au nevoie de anumite artificii pentru a le focaliza cum ar fi, de exemplu, micsorarea fantei palpebrale (strang din ochi). Daca inceperea purtarii ochelarilor este amanata sau neglijata mult timp, pot aparea dureri de cap, ameteli, senzatie de oboseala oculara excesiva.

Cauzele miopiei

Cea mai frecventa cauza de aparitie a miopiei este cea genetica: aproximativ 85% din parintii miopi au, de asemenea, copii cu miopie. Aceasta debuteaza de obicei in prima copilarie sau la varsta scolara. Exista si o serie de boli care se asociaza miopiei. Printre acestea se numara: retinopatia de prematuritate, boli de colagen (sindrom Marfan, Ehlers-Danlos), afectiuni metabolice congenitale (sindromul Cornelia de Lange) sau genetice (sindrom Turner). In aceste cazuri, miopia este de regula rapid progresiva, putandu-se ajunge la valori dioptrice mari asociate cu modificari retiniene.

Tipuri de miopie 

In functie de valoarea dioptriilor, miopia se clasifica in:

• miopie mica (pana la 3 dioptrii); 
• medie (intre 3 si 6 dioptrii); 
• miopie mare (peste 6 dioptrii); 
• miopie forte (peste 9 -10 dioptrii); 
• miopie patologica (miopia forte asociata cu modificari ale fundului de ochi/retinei). 

Ce este hipermetropia?

Hipermetropia este un viciu de refractie care se caracterizeaza printr-o vedere slaba mai ales la aproape, din cauza ca razele de lumina se focalizeaza in spatele retinei.

Simptomele hipermetropiei

In functie de marimea dioptriilor, hipermetropia se asociaza cu o vedere mai mult sau mai putin neclara la aproape (scris, citit) si/sau la distanta. De regula, la persoanele tinere cu valori mici ale dioptriilor, vederea poate sa nu fie influentata semnificativ datorita puterii de acomodatie a ochiului.

La persoanele cu dioptrii mai mari, pe langa o vedere mai scazuta la aproape se asociaza si o neclaritate a vederii la distanta. La aceste persoane, care in plus au si activitate predominant la distanta mica cu durata lunga de timp (activitate tip „birou” – scris, citit, calculator), hipermetropia se poate manifesta prin dificultati in sustinerea efortului vizual, tulburari de vedere (incetosarea vederii), oboseala oculara, durere oculara si chiar durere de cap (cefalee).

Cauzele hipermetropiei

Factorul structural ce influenteaza valoarea dioptriilor unui ochi este lungimea axului antero-posterior al globului ocular – adica un ochi mic, cu ax scurt antero-posterior va avea dioptrii cu (+). Astfel, la nastere, marea majoritate a nou-nascutilor prezinta hipermetropie. Evolutia normala este de reducere a dioptriilor cu (+) pe masura ce copilul creste, acestea ajungand, in mod ideal, in jurul varstei de 6-7 ani, la valori apropiate de 0. Acest proces poarta numele de emetropizare. 

Pe langa factorii structurali, in aparitia hipermetropiei intervine si factorul genetic, astfel ca, daca sunteti parinti si aveti hipermetropie mare, trebuie sa faceti un control in primii ani de viata copiilor pentru depistarea precoce a unor valori mari ale dioptriilor. Primul control se efectueaza la nastere de catre neonatolog, apoi medicul pediatru si/sau parintii pot observa daca sunt probleme grave. Daca nu este nevoie pana atunci, primul control obligatoriu se face cand copilul poate colabora, in general in jurul varstei de 3 ani, frecventa urmatoarelor controale fiind dictata de rezultatul primei consultatii.

Hipermetropia mica vs. hipermetropia cu presbiopie 

Ca si in cazul miopiei, o hipermietropie cu valori ale dioptriilor sub 3 se considera hipermetropie mica, iar pana la varsta de 35-40 de ani, ea poate fi compensata prin acomodatia cristalinului aproape in totalitate, atat pentru vederea la distanta, cat si pentru cea la aproape. 

Presbiopia reprezinta pierderea progresiva a capacitatii de acomodatie a ochiilor datorita scaderii elasticitatii cristalinului odata cu inaintarea in varsta. Acest lucru inseamna ca daca aveti in jur de 40 de ani, vederea la aproape (scris, citit, telefon) incepe sa fie mai neclara, initial pentru caracterele mai mici si ulterior pentru caractere din ce in ce mai mari, pe masura ce dioptria creste. In prima faza, puteti sesiza ca prin departarea obiectelor de ochi, imaginea acestora se clarifica. 

Daca aveti hipermetropie si purtati ochelari, dupa varsta de 40 de ani veti avea nevoie de o dioptrie mai mare pentru lucrul de aproape (decat pentru distanta), dioptrie ce va creste progresiv cu fiecare an. Acest lucru inseamna ca va veti schimba periodic ochelarii pentru aproape pentru a vedea clar la aceasta distanta.

Ce indica dioptriile cu plus (+)? 

Hipermetropia inseamna dioptrii cu plus (+). Ochiul hipermetrop este mai mic, mai scurt, iar focalizarea imaginii se face in spatele retinei. Prezenta hipermetropiei presupune un efort constant al ochiului de a focaliza pe retina imaginea obiectelor situate in apropiere prin modificarea formei lentilei din interiorul ochiului (cristalinul), iar cand acest efort nu mai poate fi sustinut, apare vederea incetosata, in primul rand la apropiere, dar si la distanta in cazul dioptriilor mai mari.

Diferente majore intre miopie si hipermetropie

Miopia si hipermetropia sunt vicii de refractie opuse, neputand sa coexiste in acelasi sistem vizual, insa, de-a lungul vietii, un pacient hipermetrop poate dezolta miopie odata cu aparitia cataractei, de exemplu. 

De obicei, pacientul miop are o vedere clara la aproape si vede in ceata la distanta, in timp ce pentru hipermetrop imaginea clara este mai dificil de obtinut pentru obiectele situate in apropiere si mai usor de focalizat la distanta mare.

De asemenea, exista anizometropia – este o conditie oftalmologica in care exista o diferenta semnificativa de refractie intre cei doi ochi. Aceasta poate insemna ca un ochi este mai miop, mai hipermetrop.

Cum identificam daca avem miopie sau hipermetropie?

Viciile de refractie pot fi depistate numai in urma unui consult oftalmologic in care medicul efectueaza o serie de masuratori ale ochiului la un aparat numit dioptron (autorefractometru). In cazul copiilor si a pacientilor tineri, poate fi necesara administrarea unor picaturi care relaxeaza muschii din interiorul ochiului si permit medicului masurarea dioptriilor reale fara influenta acomodatiei.

Tratamente disponibile pentru hipermetropie si miopie

Tratamente pentru miopie

Una dintre cele mai moderne si eficiente metode de tratament o constituie operatia de corectare a miopiei, operatie miopie asa cum mai este cunoscuta, prin care se realizeaza modificarea refractiei globale a ochiului si eliminarea nevoii de ochelari sau lentile de contact. Operatia de miopie se poate face cu laserul, prin introducerea unei lentile speciale in interiorul ochiului sau prin inlocuirea cristalinului cu un cristalin artificial (similar operatiei de cataracta).

Operatiile laser realizeaza remodelarea corneei cu eliminarea dioptriilor, folosind una din cele 3 tehnici: PRK, FemtoLASIK,  ReLEx SMILE.  Toate se realizeaza intr-un interval de 15-20 minute (durata propriu-zisa a interventiei laser este de ordinul secundelor) pentru amandoi ochii, incluzand pregatirea, cu anestezie locala cu picaturi, sunt nedureroase, au un grad mare de siguranta si permit reluarea rapida a activitatii obisnuite dupa operatie (citit, lucru la calculator). Majoritatea pacientilor sunt surprinsi de cat de bine vad, la scurt timp dupa operatie.

Atunci cand exista miopii mari sau tehnicile laser sunt contraindicate, avem alte opțiuni:

• operatia ICL (implant de lentila intraoculara din collamer), care presupune inserarea unei lentile (Visian ICL) in interiorul ochiului, in spatele irisului si in fata cristalinului, cu rolul de a focaliza razele de lumina la nivelul retinei intr-o imagine clara; este ca un fel de lentila de contact, dar intraoculara; 
• operatia cu implant de cristalin artificial, in urma careia cristalinul este emulsificat cu ultrasunete si in locul sau se introduce in interiorul ochiului o lentila (cristalin artificial) avand dioptria calculata in asa fel incat sa compenseze viciul de refractie al pacientului.

Tratamente pentru hipermetropie

Daca aveti hipermetropie sau astigmatism hipermetropic, adica dioptrii cu plus, puteti opta pentru urmatoarele interventii LASER: PRK (photorefractive keratectomy), LASIK/FemtoLASIK, SMILE PLUS, PRESBYOND (laser in situ keratomileusis). Aceste proceduri va ofera o vedere buna la toate distantele.

Dupa aparitia presbiopiei, in intervalul din jurul varstelor de 40-50 de ani, independent de efectuarea unei interventii laser, este probabil sa purtati ochelari pentru citit. In cazul corectiei sau reducerii dioptriilor cu plus, ne asteptam ca momentul in care vor aparea fenomenele legate de presbiopie sa se declanseze mai tarziu. La acel moment se va evalua ce alte optiuni chirurgicale vor exista.

ICL presupune implantarea unei lentile cu dioptrii in interiorul ochiului, in spatele irisului si in fata cristalinului. In cazul ochiului hipermetrop, care este mai mic, iar componentele sale sunt mai „inghesuite”, posibilitatea de a corecta dioptriile cu plus cu ajutorul tehnicii ICL are o recomadare limitata.

Implantul de cristalin artificial multifocal presupune inlocuirea cristalinului dumneavoastra cu unul artificial care sa compenseze si dioptriile de care aveti nevoie sa vedeti clar. Acest tip de implant va ofera independenta de ochelari la distanta si apropiere si dupa varsta de 40 ani. Insa o astfel de interventie se recomanda in principiu in functie de varsta, la persoanele la care nu exista optiuni laser. 

Asta pentru ca inlocuirea cristalinului implica pierderea procesului natural de acomodatie. Cristalinele multifocale sau EDOF suplinesc in mare parte procesul de acomodatie, in functie de caz oferind independenta mare fata de ochelari.

Cum prevenim problemele de vedere?

Singura metoda prin care putem depista din timp problemele de vedere este consultul oftalmologic efectuat periodic sau atunci cand simtim ca ceva este in neregula cu ochii nostri. In urma acestuia, medicul oftalmolog ne poate recomanda metoda de corectie a dioptriilor care ni se potriveste, respectiv tratamentul corespunzator in cazul afectiunilor oftalmologice cronice.