Uveita trebuie tratata urgent

Uveita reprezinta un tip de inflamatie oculara ce afecteaza invelisul mijlociu al globului ocular, numit tract uveal. Acesta este alcatuit din 3 segmente dispuse dinspre anterior spre posterior (irisul, corpul ciliar si coroida) si este caracterizat printr-o vascularizatie bogata si abundenta de pigment.

In functie de localizarea initiala a procesului inflamator se deosebesc urmatoarele forme clinice: uveita anterioara (irita si iridociclita), uveita intermediara (ciclita) si uveita posterioara (asociata de cele mai multe ori cu un grad de inflamatie a retinei – corioretinita). Frecvent, uveita se insoteste de inflamatia vitrosului si a bazei acestuia. Atunci cand tractul uveal este afectat in totalitate, vorbim despre panuveita. In functie de durata si severitatea simptomatologiei, se disting: uveite acute, subacute sau cronice.

Dintre cauzele uveitelor, cel mai frecvent intalnim:

• infectiile bacteriene – TBC, boala ghearelor de pisica, boala Lyme, sifilis;
• infectiile parazitare – toxoplasma, toxocara;
• traumatismele oculare;
• bolile inflamatorii sistemice (boala Crohn, colita ulcerativa);
• afectiuni autoimune sistemice (spondilita ankilozanta, boala Behcet, sarcoidoza);
• anumite neoplazii (limfoame).

Intr-o proportie mare de cazuri, etiologia nu poate fi stabilita cu exactitate. Indeosebi uveitele anterioare se pot asocia cu focare inflamatorii de vecinatate: infectii in sfera dentara sau ORL, sau la distanta: infectii urinare (sindrom Reiter) sau digestive.

Uveita poate fi unilaterala sau bilaterala, apare de regula la persoane tinere intre 20 si 50 ani, dar poate afecta si copiii sau varstnicii. Simptomele sunt de regula nespecifice la debut: hiperemie conjunctivala variabila (inrosirea ochilor), fotofobie (sensibilitate la lumina), miodezopsii („musculite zuburatoare”), dureri oculare sau scaderea acuitatii vizuale. Oricine manifesta cel putin unul dintre aceste simptome trebuie sa se prezinte de urgenta la oftalmolog deoarece in lipsa tratamentului adecvat, uveitele pot duce la complicatii serioase care pot merge pana la pierderea vederii. Cele mai frecvente complicatii sunt: glaucomul, cataracta, nevrita optica si dezlipirea de retina.

Tratamentul uveitei este de regula medicamentos, in situatii speciale sau in cazul aparitiei complicatiilor, fiind necesara interventia chirurgicala. Tratamentul medicamentos este atat local, cat si sistemic.

Tratamentul local presupune administrarea de picaturi pentru a reduce inflamatia si/sau infectia la nivelul globului ocular si pentru a preveni complicatiile. El trebuie supravegheat indeaproape de medicul oftalmolog prin controale repetate in scopul ajustarii dozelor. De multe ori este necesara asocierea injectiilor perioculare cu antiinflamator steroidian, acestea avand rolul de a grabi rezolutia procesului inflamator.

Tratamentul general are ca roluri:

• Reducerea inflamatiei – se administreaza antiinflamatoare steroidiene pe cale generala;
• Anihilarea infectiilor – presupune de multe ori colaborarea stransa cu specialistul in boli infectioase care va conduce impreuna cu medicul oftalmolog terapia antibiotica sau antiparazitara;
• Imunosupresia sau imunomodularea in cazul afectiunilor sistemice de tip autoimun in care este necesara suplimentarea cu medicamente specifice, prescrise la recomandarea specialistului reumatolog.

Tratamentul chirurgical presupune tratarea complicatiilor (cataracta, dezlipire de retina) sau tratamentul tintit in cazul inflamatiilor intraoculare rebele prin implantarea la nivelul cavitatii vitreene a unor dispozitive care elibereaza local antiinflamatoare steriodiene potente.

De cele mai multe ori, in urma unui tratament efectuat corect, uveita se vindeca fara sechele, insa pentru aceasta este absolut necesara cooperarea totala a pacientului care trebuie sa semnaleze medicului curant orice modificare a simptomatologiei, sa urmeze recomandarile oftalomogului si sa se prezinte la controalele programate.