Glaucom cu unghi deschis, o boala inselatoare?
Inaintarea in varsta implica aparitia unor afectiuni oculare, printre care si glaucom cu unghi deschis. Hipermetropia, dar mai ales antecedentele genetice, sporesc riscul aparitiei bolii.
Coexistenta unor boli generale, precum ateroscleroza, diabetul, tulburarile neurovegetative face ca glaucomul sa evolueze mai rapid si mai grav.
Simptomele bolii pot fi nespecifice, respectiv pacientul sa nu-si poata da seama de boala. Pot aparea dureri de cap, schimbarea frecventa a ochelarilor, oboseala oculara.
Consultul oftalmologic poate constata prezenta semnului cel mai cunoscut al glaucomului: cresterea tensiunii intraoculare.
Valorile normale la adult sunt de 16( + / – 2,5)mm. Dupa varsta de 40 ani, tendinta tensiunii este de crestere cu 1 mm pe decada de varsta.
Determinarea acesteia se face cu diferite tipuri de aparate, cel mai performant fiind tonometrul Goldmann.
Tensiunea intraoculara crescuta preseaza pe nervul optic, fibrele acestuia fiind distruse ireversibil, cu consecinta fireasca, orbirea. Bineinteles, fenomenul se intampla in ani de zile, in functie de marimea tensiunii intraoculare si de rezistenta nervului optic la traumatismul tensional.
Constatarea unei tensiuni oculare crescute impune anumite investigatii care au drept scop:
- certificarea diagnosticului de glaucom;
- stabilirea stadiului acestuia.
Certificarea diagnosticului este necesara deoarece o tensiune oculara crescuta nu semnifica obligatoriu boala, existand si ceea ce se numeste sindromul de hipertensiune intraoculara.
Sindromul consta in prezenta unor valori tensionale crescute, dar fara afectarea ochiului. Diferentierea este obligatorie pentru ca in absenta glaucomului nu se impune tratament.
Diagnosticul pozitiv al sindromului se face prin testele de glaucom care, bineinteles, sunt negative.
Oricum, prezenta unor valori tensionale crescute, fara alte semne de glaucom, implica controale periodice deoarece sindromul poate evolua spre glaucom.
Si reversul este valabil: absenta unei tensiuni oculare normale nu inseamna ca totul este in regula. Exista pacienti cu astfel de situatii, deloc placute, cand tensiunea oculara este normala, dar cu semne grave de glaucom.
Certificarea diagnosticului de glaucom cu unghi deschis si stabilirea stadiului afectiunii se realizeaza printr-o serie de investigatii.
Cele mai importante investigatii sunt: determinarea campului vizual, tomografia nervului optic, HRT, OCT, masurarea grosimii corneei, fotografierea papilei nervului optic.
Examenul campului vizual este o modalitate neinvaziva de evaluare a functiei nervului optic,in principal afectat de boala si se face cu un aparat electronic standardizat. Pacientul este asezat intr-o incapere in semiintuneric, la un aparat ca o cupola care proiecteaza diferite spoturi de lumina, din zone absolut intamplatoare ale acesteia. Pacientul priveste intr-un punct fix, astfel incat punctele vizuale respective sunt fara a ne indrepta privirea spre ele.
In glaucom, exista o reducere a numarului de puncte vazute de pacient, fapt ce denota afectarea nervului optic.
Tomografia nervului optic (GDx) evalueaza starea anatomica a nervului optic si a retinei din jurul acesteia. Valori mai mari de 50 unitati sunt considerate patologice. Din pacate, in Romania aparatul este disponibil in putine locuri.
HRT si OCT sunt alte investigatii care evalueaza nervul optic si retina din jurul acestuia.
De subliniat ca diagnosticul nu se bazeaza in totalitate pe examenele de mai sus, experienta medicului fiind de neinlocuit. In acest context si avand in vedere costurile mari ale aparaturii mentionate, fiecare medic are experienta cu unul sau mai multe echipamente.
Masurarea grosimii corneei este utila deoarece cu cat grosimea este mai mica, cu atat tratamentul trebuie sa fie mai agresiv.
Fotografierea capului nervului optic este o examinare foarte valoroasa, ea demonstrand evolutia situatiei nervului optic.
Tratamentul glaucomului cu unghi deschis este initial medicamentos, dar poate fi completat cu laser sau chirurgie, dupa cum evolueaza boala.
Medicamentele actuale sunt foarte eficace, dar fiecare medic va incerca sa evalueze raspunsul bolii la tratament. In Romania, exista produse de cea mai buna calitate. Niciodata nu stim dinainte care va fi alegerea finala in privinta medicatiei, fiind necesara proba terapeutica.
Medicul are nevoie de timp pentru aceasta evaluare si de aceea, dupa diagnosticare pana la stabilirea tratamentului, poate dura un timp, de obicei luni de zile, chiar un an.
Investigatiile sunt obligatorii in stabilirea eficacitatii terapiei si acestea trebuie repetate la 6- 12 luni.
In situatia ineficientei tratamentului medicamentos, laserul este un adjuvant valabil.
Tratamentul chirurgical este indicat, de obicei, cand tensiunea oculara sau boala sunt necontrolate prin mijloacele mentionate mai sus.