AVASTIN in oftalmologie?

Este sigura utilizarea AVASTIN-ului in oftalmologie?
Ce efecte adverse pot aparea in urma administrarii medicamentului: generale sau locale?
Rezultatele obtinute sunt satisfacatoare, bune sau foarte bune?
Sunt intrebari care preocupa majoritatea pacientiilor, care in urma unui consult oftalmologic li s-a recomandat tratament cu Avastin.
Avastinul (denumire comerciala a substantei numite Bevacizumab) a fost introdus in practica oftalmologica din anul 2005, in urma unor studii desfasurate in multe clinici de renume din intreaga lume. Primul studiu international “Siguranta in administrarea intravitreana a bevacizumabului” a inclus initial 70 de centre din 12 tari, raportandu-se 7113 injectii administrate la 5228 de pacienti. Ulterior numarul cazurilor raportate a crescut exponential.

Avastinul nu a fost gandit initial pentru tratamentul bolilor oculare. El a fost aprobat pe piata farmaceutica din lume, dupa testari si studii clinice riguroase, ca tratament in cancerul metastatic colorectal, in care actioneaza prin blocarea unei anumite substante (numita VEGF, adica factor de crestere endotelială vasculara) implicata in dezvoltarea vaselor de sange de care tumora are nevoie pentru a creste.
Pentru orice medicament aprobat legal pentru folosire, exista posibilitatea utilizarii lui si in alte boli fata de cele prevazute initial si inregistrate oficial, utilizare “off-label”, cu conditia ca medicii sa fie bine informati asupra substantei folosite, sa existe o baza stiintifica pentru noua indicatie a medicamentului si sa se inregistreze datele. Astfel lumea oftalmologica a luat in considerare folosirea substantei, intr-o cantitate extrem de mica in injectie intravitreana (in corpul vitros, gelul din interiorul ochiului) pentru anumite boli oculare.

Oftalmologii s-au gandit la utilitatea Avastinului deoarece principala cauza a vaselor nou-formate sub retina (situatie care exista in anumite boli oculare) este VEGF, iar actiunea Avastinului este anti-VEGF. Deci, practic Avastinul blocheaza formarea unor vase de sange anormale, ce apare in cadrul unor afectiuni oftalmologice, astfel contribuind la ameliorarea sau incetinirea progresiei lor.
Pe masura ce Avastin-ul a fost utilizat pe scara din ce in ce mai larga, si numarul indicatiilor oftalmologice a crescut, astfel in prezent se foloseste in urmatoarele situatii:

• Degenerescenta maculara legata de varsta, forma umeda (exudativa), prima si cea mai frecventa utilizare a Avastinului;
• Retinopatia diabetica proliferativa;
• Miopia forte;
• Striuri angioide;
• Inflamatii corio-retiniene;
• In unele traumatisme oculare;
• Edemul macular, refractar la alte tratamente.

Utilitatea Avastin-ului in cazurile mai sus mentionate nu este o certitudine; initial se face o evaluare oftalmologica completa si complexa a pacientilor ce trebuie sa includa si o tomografie in coerenta optica a retinei OCT, dupa care se va considera sau nu folosirea substantei. Medicul oftalmolog are datoria de a-i explica pacientului modul de actiune al medicamentului ce urmeaza a se injecta intraocular, felul in care se va realiza injectia: in depline conditii de sterilitate, in blocul operator. Iar pacientii trebuie sa-si dea acordul prin semarea unui consimtamant bine informat.

In general se fac trei injectii la interval de o luna intre fiecare, urmate de o tomografie (OCT) de control ce se realizeaza la 1-2 luni de la ultima injectie. Dar tratamentul se particularizeaza pentru fiecare situatie in parte, existand si posibilitatea injectarii simultane si de substante antiinflamatoare (triamcinolon), cand este necesar. Anestezia este topica, se realizeaza cu picaturi.
Pacientul trebuie sa urmeze un tratament preoperator de doua zile, inaintea fiecarei injectii, in scopul preventiei unor posibile infectii intraoculare cat si unul postoperator de cinci zile, dupa fiecare injectie.

Dat fiind faptul ca in situatiile in care este indicata administrarea intraoculara a Avastin-ului, acuitatea vizuala a pacientului nu este foarte buna, acesta trebuie sa inteleaga ca scopul injectiilor este, in primul rand, o incercare de oprire a evolutiei bolii sale, de conservare a unei acuitati vizuale utile, de prevenire a deteriorarii acesteia si nu o revenire spectaculoasa.
In ceea ce priveste reactiile adverse, acestea nu trebuie confundate cu cele care apar ca urmare a administrarii sistemice a medicamentului (in perfuzie), pentru ca in situatia utilizare intraoculare, cantitatea de medicament folosita este infinit mai mica, iar gradul de absorbtie la nivelul organismului mult mai redusa. Astfel, extrem de rar pot sa apara: leziuni corneene si retiniene, dezlipire de retina, cataracta, glaucom, hipotonie, hemoragie ocular sau infectie oculara (endoftalmita).

In concluzie, se considera sigura si eficienta injectarea intravitreeana a bevacizumabului, conform Societatatii Romana de Oftalmologie si Societatii Romane Retina, in conditiile in care se respecta indicatiile de tratament, medicii oftalmologi care practica aceasta terapie, sa dispuna de bune cunostiinte a patologiei retiniane pentru care este indicat bevacizumabul, sa aiba o bune experienta in efectuarea acestor injectii intravitreene in depline conditii de sterilitate.