Am decis ca este imperios necesar sa fac interventia cu laser
In 2006 am inceput sa am nevoie de ochelari. Dintr-o data, am ajuns la dioptrii -1,5 si -1,75, cu astigmatism. Am purtat ochelari si desi multi considera chic asta, iar ochelarii pot fi un accesoriu interesant, pentru mine, ca actrita, dar si ca motociclista era un mare inconvenient.
Pe scena ajunsesem sa nu mai pot vedea foarte bine marginea acesteia. Cu cat lumina de pe scena era mai intensa sau foarte redusa, apelam la memoria pasilor, astfel calculandu-mi distantele si avand o grija in plus. Pe de alta parte, siguranta mea atunci cand eram pe motor cam disparea. Ochelarii, sub casca, pe langa faptul ca se abureau, de multe ori nu puteau fi centrati astfel incat sa nu ma deranjeze, fiindu-mi imposibil sa vad prin centru. Pentru mine purtatul lor era mai mult un chin adus in sprijinul unei nevoi.
In 2011 am decis ca este imperios necesar sa fac interventia cu laser. Eram pacienta Dr Andrei Filip din 2006. Dumnealui este genul de medic ce are nevoie de o hotarare ferma a pacientului pentru a-l opera, intrucat dupa interventie, sunt cam 3 zile in care trebuie sa te menajezi. Am facut operatia pe 26 Noiembrie 2011. Ochii mei au reactionat la acest tip de interventie, asa cum a zis Domnul Doctor, „ca la carte”. Desi sunt niste picaturi care iti pot reduce jena aparuta, am refuzat sa mi le pun, stiind ca pot intarzia sau afecta procesul de vindecare. A 4-a zi, nu pot uita asta, eram pe scaunul din dreapta al masinii si in fata noastra era o alta masina la o distanta considerabila, inscriptionata cu numele unei firme pe portbagaj. M-am trezit citind cu voce tare tot ce scria, inclusiv numerele de telefon. Am avut prima revelatie. La 5 zile de la interventie, am vazut culorile….uitasem intensitatea lor. Am constatat ca nu le vazusem asa nici cu ochelari.
Dar cel mai important este ca acum am si uitat ca vreme de ceva timp am purtat ochelari. Cel mai important este ca atat de incantata sunt ca am ales sa fac interventia cu laser, ca am reprezentat un exemplu pentru multi dintre prietenii mei, care si ei in momentul asta, nu mai poarta ochelari.
