Glaucomul – a doua cauza de orbire la nivel mondial

Glaucomul reprezinta a 2-a cauza de orbire la nivel mondial. Este o problema de sanatate publica, intrucat pe o durata de 20 ani, 10% din pacienti devin orbi bilateral, iar 20% orbi monolateral.

Glaucomul determina o afectare ireversibila a nervului optic cu afectarea campului vizual. Riscul de glaucom creste cu nivelul tensiunii intraoculare (TIO). 50% dintre pacienti au valori ale TIO peste 21 mmHg. Factorii de risc implicati sunt: varsta (frecvent peste 45-50 ani), antecedentele familiale, miopia, rasa neagra, raport c/d al papilei nervului optic crescut sau asimetric.

Clasificarea glaucomului:

• Glaucom congenital;
• GPUD (Glaucom primitiv cu unghi deschis) – 60% din cazuri;
• GPUI (Glaucom primitiv cu unghi inchis) – 20% din cazuri (conformatie anatomica = ochi mai mic, avand unghiul camerei anterioare sub 25 grade, frecvent pacienti cu hipermetropie);
• Glaucom secundar cu unghi deschis (exfoliativ, pigmentar, inflamator, posttraumatic, asociat cu tumori intraoculare, hemoragie oculara, indus cristalinian sau determinat de tratamentul cortizonic);
• Glaucomul secundar cu unghi inchis (cu sau fara bloc pupilar);

Glaucomul este frecvent asimptomatic pana in stadii avansate, cand pacientul remarca afectarea vederii centrale sau disparitia campului vizual periferic.

Fara tratament glaucomul poate duce la orbire

Pentru diagnosticul si monitorizarea progresiei bolii glaucomatoase se efectueaza urmatoarele investigatii:

• Masurarea TIO (ideal prin aplanotonometrie Goldmann) normal 10-21 mmHg;
• Gonioscopia – evalueaza unghiul camerei anterioare (deschis sau inchis), prezenta modificarilor. Tratamentul este diferit in cele 2 forme de glaucom;
• Examinarea fundului de ochi (FO) se realizeaza cu picaturi pentru dilatarea pupilei. Se determina raportul c/d, prezenta hemoragiilor pe discul optic, aspectul vaselor de sange retiniene;
• Stereofografia FO – pentru monitorizarea modificarilor discului optic;
• Perimetria computerizata (Camp Vizual) – determina modificarile functionale ale nervului optic. Initial debuteaza periferic nazal, adica in zona unde in vedere binoculara Campurile Vizuale ale celor 2 ochi se suprapun – pacientul initial nu le percepe, pentru a avansa ulterior, in stadiile finale, ramanand doar o insula de vedere temporara;
• Pahimetria corneana – masurarea grosimii corneene. Corneea subtire este factor de risc pentru orogresia bolii glaucomatoase;
• Explorarea imagistica a nervului optic prin: tomografie in coerenta optica (OCT), tomografie retiniana Heidelberg (HRT) sau polarimetrie prin scanare laser (GDXvCC). Aceste investigatii permit detectarea modificarilor structurale la nivelul fibrelor nervului optic (le preced cu 3-5 ani pe cele functionale, aparute la Campul Vizual).

Este foarte important diagnosticul precoce si corect al glaucomului, precum si prevenirea progresiei bolii prin controale oftalmologice repetate. TIO si examenul FO vor fi efectuate la toate controalele, CV – 6 examinari in primii 2 ani de la diagnostic, apoi la fiecare 6 luni. OCT-ul si gonioscopia se efectueaza la un interval de 2 ani. Rezultatele investigatiilor (CV, OCT) trebuie interpretate in context clinic (nu inlocuiesc consultul oftalmologic).

Scopul tratamentului antiglaucomatos este conservarea functiei vizuale si a calitatii vietii pacientului. Netratat, glaucomul poate conduce la orbire. Tratamentul trebuie permanent evaluat functie de varsta pacientului, severitatea bolii si rata ei de progresie.

Avand in vedere ca cel mai important factor de risc in glaucom este valoarea crescuta a TIO, scopul tratamentului este scaderea TIO, dar si imbunatatrea microcirculatiei la nivelul nervului optic si neuroprotectia lui.

Tratamentul antiglaucomatos poate fi:

• Medicamentos local (picaturi) – in GPUD si glaucomul secundar cu unghi deschis. Picaturile se vor administra zilnic, la ora fixa, in functie de indicatia medicului (la interval de 8 ore, 12 ore sau 24 ore) toata viata;
• Medicamentos general la atacul acut de glaucom si pre sau postoperator. Se vor administra comprimate sau perfuzii venoase cu scopul de a scadea TIO;
• Laser GPUI (iridotomie, iridoplastie), GPUD (trabeculoplastie);
• Chirurgical – in glaucomul congenital (prima intentie), atacul acut de glaucom (nu raspunde la tratament laser si medicamentos), GPUD (decompensat).