Este incredibil cat de simplu a fost! SMILE :)
Am simtit dintotdeauna ochelarii ca pe o povara, un disconfort, desi acum sunt oameni carora le plac, cred ca, noi, cei care sunt obligati sa ii purtam, nu ii consideram potriviti. Eu am avut probleme cu ochii de mica, inca din copilarie, cred ca e ereditar, caci si mama are probleme. Dar nu i-am purtat decat dupa 18 ani, preferam sa nu vad, decat sa rada ceilalti copii de mine.
Avand miopie, nu vedeam la distanta, dar chiar si la lucrul pe calculator, oboseam mult mai repede. La volan nici nu se punea problema sa ma urc fara ochelari, iar daca din intamplare ii uitam acasa si mergeam pe strada sau in mall, preferam sa nu ma uit in stanga sau in dreapta, caci nu puteam sa disting persoanele care treceau pe langa mine si deseori mi s-a intamplat sa ma sune dupa si sa imi spuna am trecut pe langa ele fara sa le salut. Nu mai spun daca ploua…stergatoare imi trebuiau, iar iarna se abureau instant cand intram in incapere, tot timpul se murdareau si trebuia sa ii curat… orice ochelarist stie cum e !. Despre operatiile de reducere a dioptriilor auzisem inainte sa ma angajez la Ama Optimex si am fost foarte bucuroasa atunci cand am ajuns aici si am aflat mai multe despre SMILE. Nu eram foarte hotarata sa fac operatia, dar SMILE m-a convins.
Am avut niste emotii inainte de operatie, insa pe masura ce dr. Andrei Filip imi explica pas cu pas ce se va intampla s-au rispit, astfel ca in timpul operatiei m-am simtit in siguranta. De fapt, cred ca mai mult au durat explicatiile decat operatia in sine. Oricum, fiind cu colegii mei acolo nu mi-a trecut nicio clipa prin gand ca s-ar putea intampla ceva rau. Este cea mai tare echipa cu care am lucrat si aici ma simt cel mai bine. In sfarsit, am gasit echipa potrivita alaturi de care sa lucrez. La Ama Optimex nu ma simt ca la locul de munca, ci vin bucuroasa la serviciu si lucrez cu drag alaturi de colegi. Astfel ca, in sala de operatii, m-am simtit in siguranta sa ma las in mainile lor. Acum inteleg sentimentul acela pe care il traiesc toti pacientii nostri. Eu m-am simtit confortabil, in largul meu, cu putine emotii si bucuroasa ca voi scapa de ochelari. De pe masa de operatii m-am ridicat zambind si vedeam la fel cum vedeam inainte cu ochealari, doar cu o usoara ceata si o mica jena, dar asta nu m-a impiedicat sa merg singura pana acasa. Si pe masura ce orele treceau, jena a disparut si vederea a devenit din ce in ce mai clara. Este incredibil cat de simplu a fost!
